Se lasă temperaturi mici peste Roșia Montană. Cu ele se așterne un soi de oboseală stranie, după o vară ca niciuna până acum, cu multe evenimente, vești și entuziasm. A venit vremea bilanțului și a concluziilor de etapă. Programul Adoptă o Casă la Roșia Montanăși-a derulat în acest an a 10-a campanie consecutivă de lucrări și intervenții în situl minier istoric de la Roșia Montană. Un sit care din vară, mai exact din 27 iulie, a primit cea mai râvnită distincție la care poate spera orice sit de patrimoniu din lume. Roșia Montană este inclusă acum în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

La pachet, Roșia Montană a fost inclusă și în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, dată fiind vulnerabilitatea sitului și pericolul de a își pierde cu ușurință caracteristicile care au recomandat-o pentru această înscriere.

Vulnerabilitatea este, poate, cuvântul care a descris dintotdeauna cel mai bine acest loc. Vulnerabile sunt rețelele dantelate în inima muntelui, săpate cu daltă, ciocan, apă și foc. Vulnerabile sunt zidurile caselor care, multe dintre ele, abia se mai țin semețe în picioare. La fel este și comunitatea locală care încă animă locul, prinsă într-un joc cinic al incertitudinilor, promisiunilor și jocurilor politice. Și, de parcă nu era de ajuns, vara a adus – chiar cu câteva zile înainte de decizia Comitetului UNESCO – evenimente naturale care parcă au fost menite să arate tocmai măsura reală a fragilității locului. Inundații puternice au afectat cea mai săracă parte a satului și a comunității. Un eveniment care a afectat sute de familii, evacuate la marginea unei zone industriale dezafectate, familii care, după cum stau lucrurile, vor urma să-și petreacă iarna aici…

Citește mai mult pe site-ul partenerilor noștri, Revista Zeppelin, cărora le mulțumim pentru deschidere și spațiu!